Incerc sa imi fac curaj sa ma apuc de scris la romana , dar imi este lene …
Stau cu o mask de argila pe fata ( care imi strange pielea intr-un mod absolut brutal … :)) ) si dand o raita pe blog am zis sa mai scriu si eu ceva , ca nu sunt prea activa… Asta nu din cauza lipsei de interes , ci a timpului … E criza mare de timp … nu ajunge. Astazi plimbandu-ma cu Vlad prin oras am realizat cat de repede trece timpul asta … ca nu avem timp sa facem mai nimic…. ne trezim in fata faptului implinit ( si revin la ideea cu bacu … :-< … ) , ne dam seama ca timpu a trecut si noi nu am facut mai nimic.
Si stateam si ne gandeam ca in scurt timp vom pleca din Botosani , vom avea viata la care am visat … Doar noi doi , fara restrictii , fara parinti care sa ne strice planurile si sa ne complice si mai mult viata la tot pasul . Vom avea viata noastra , numai a noastra …fara sa ne pese de nimeni si de nimic… Abia astept !
Uneori am impresia ca sunt intr-un vis , acel vis pe care il aveam de mic copil , sa fiu mare , sa ajung la facultate , sa am pe cineva care ma iubeste . Mai sunt doar cativa pasi pana la indeplinirea visului . Pe de o parte ma simt bine , pe de alta parte sunt putin speriata … Cand a trecut timpul ?
Park mai ieri , eram o mogaldeatza de copil pe la gradinita si primesc prima mea bulina neagra , pe care Doamna invatatoare mi-o lipeste cu o gratei deosebita … si cu o satisfactie nemaintalnita pana atunci , drept in frunte … imi aduc aminte ca a fost o tragedie pentru mine la momentul respectiv. Era probabil cel mai groaznic moment din viata mea… imi venea sa intru in pamant de rusine. SI totusi nu am precizat de ce am luat ,,celebra ” bulina neegra… :)) Nu am vrut sa dorm la amiaza… SI acuma am in minte episodul ala…Ne pregatisem toti paturile frumos, imi scosesem pernutza cu ursuleti , frumos brodata , avand inscriptionate initialele mele , care sedeau tzantzosh ( am scris asa ca sa se poate intelege) intr-un colt al pernei. Ne asezasem in paturi , si stiam ca la 5 minute , cama asa vor veni sa controleze daca dormim. .. Eu cu vecina mea de pat , nu prea aveam chef de somn , ca nah aveam de treburi mai importante de dicutat, cum ar fi un baiat din grupa , care imi furase mie inimioara … Si cum stateam noi de vorba , in soapta ca sa nu fim auzite , hoap ca ne-am trezit cu doamna invatatoare ca ne lipeste cate o bulina in frunte. Am inceput sa plangem de am trezit aproape toti copii … A fost probabil primul meu esec, daca il pot numi asa … Adica printre zecile de buline rosii , apare una neagra…
Ar trebui sa scriu acuam romane daca ar fi sa povestesc tooate peripetiile din copilarie…
dar am sa ma opresc aici deocamdata …
Raman doar aberatii …
chiar nu pot intelege ….
